Creez cuvantul dintr-o tabla plina da litere dezordonate care imi apar pe un televizor de care, culmea, stau prea aproape. O instalatie pe gaz, in care printr-o fereastra mica vad o licarire, imi incalzeste camera mea mica. Propria-mi libertate se opreste undeva in vidul geamului termopan prin care vad toamna si iarna luandu-se de mana, ele se aseaza pe bancuta pe care stateam candva in zilele de vara. Visul meu pleaca de la mine, prin usile inchise, calatoreste pe fibra optica si ajunge in locuri de care poate nici n-am auzit, la oameni pe care nu i-am vazut nici cum arata, ori se poarta, dar la care poate, acum e soare, cald si bine…iar daca toate astea is chiar asa, atunci de la mine pana la tine numai bine:)