Imi sta energia captiva, nebuna in camera stramta ce acum e tot mai mica; si uita asa scos de propria vointa din casa am iesit in gerul de afara, unde fulgi ce cad sunt la fel ca tantari ce se invart in jurul becului vara; ma loveste fulg cu fulg si incep sa simt frigul, dar tot e mai bine decat in camera stramta fara aer si viata…

Sunt singur pe strada, doar cainii ma latra la portile-nalte, e drumul luminat dar dau de-un stalp in bezna, si negru e totul doar neaua albeste;

Nu stiu ce am de la o vreme, traiesc in depresii sau sunt sclav vreunei obsesi, la gura am lacat mare si greu doar scrisul e cel ce ma elibereaza mereu, glasul din ce in ce mai rar mi-l aud;

Caut ca nebunu lumina in camera alba, caut intunericul in noapte afara si totusi e doar 19.30, imi duc delirul, ajung in locul unde drumul coteste la stanga la 180 de grade si ma intorc pe alte cai la vale spre camera stramta ce asteapta sa ma sufoce…

Iau vantul de mana in plimbarea nocturna, si el imi sopteste cuvinte tot mai sumbre, Ea nu exista bai nene! trezestete de la viata, hai uitate la moarte ca a devenit calda in zilele cand apa ingheata si vezi luna cea rece in gheata din balta…
Hai tu cu mine si lasa restul deoparte, ia catul si dute, urmeaza-ti chemarea de azi tu singur pleci spre moartea lumii creatoare…

Si uita asa de mana cu vantul, intorc iar spre casa, e plimbarea cam scurta, dar e realitatea absenta, e visul din urma si primul de altfel…

Mie greu sa fiu in pielea ce imi imbatraneste, mie greu sa raman un tanar caci barba imi creste, mie greu sa traiesc… sunt singur si mie cald, transpir in zadar!