Si ploua, si ploua…
Un somn de o ora jumate printre haine curate
Dezordine haotica, perfect simetrica;
Trezit de neliniste faptura cu aura poetica.
Simt cum ploaie in sufletul camerei tale!
Si ploaia absenta te loveste absurd,
E ziua omului orb si surd!
Ziua celui ce nu mai aude, nici vede;
Faclia ce arde in inimi, lumina de veghe.
Si ploua, si ploua…
Iubito ti-ai uitat umbrela, o sa te ude ploaia!
O sa te ude ploaia, o sa iti ploaie in suflet,
O sa raceasca ingerul tau, caci il loveste ploaia;
Unde esti sa impartim batonul de lapte praf, in doi
…o singura data pentru amandoi.
Frumoase versuri…M-am intrebat de multe ori de ce cerul plange??? Vreau un raspuns de la u…:)
Lasa.. va spala ploaia si tristeti si rani si deceptii si amintiri. Ploaia le vindeca pe toate si le regenereaza pe cele mai multe:)