Dupa cum stiti, sambata am pornit prima mea leapsa in care v-am provocat la poezie, v-am cerut sa concepeti o strofa in care sa raspundeti la intrebarea: Cum este in Romania ta?!; v-am anuntat inca de atunci ca articolul din data de 30 noiembrie va contine raspunsurile voastre, in special a celor pe care i-am invitat personal la leapsa, dar si a tuturor care mi-au lasat un link spre raspunsul lor la leapsa, am avut si cateva expediti pe cont propriu prin care am ajuns pe alte bloguri care au avut raspuns la leapsa si le-am adaugat in lista de mai jos.
Ma bucur ca ati raspuns la initiativa mea, tocmai am aratat ca putem sa ne exprimam liber in tara noastra, deoarece doar cu ajutorul nostru CENZURA VA DISPAREA PENTRU TOTDEAUNA, iar in stilul Parazitii sa strigam: JOS CENZURA!
Dar fara sa lungesc vorba, voi lasa versurile sa vorbeasca;
In ROMANIA mea:
Fereastra camerei mele are vedere la ghena,
Datoria la incalzire ramane o problema;
Nu poti sa faci nimic cu alocatia de la stat,
Insa ca orice roman, stiu sa ies din rahat!
Cunosc bine justiţia, te ştiu că eşti corupt;
Eu, una, sunt sătulă de-atâtea promisiuni.
Un om e în spital, în comă, l-au bătut,
Nenorociţii-s liber şi tu-mi îndrugi minciuni.
In scara blocului miroase a cacat,
In fata blocului e gunoi aruncat,
In fata primariei, mereu e curat
E Romania frate, nimic nu-i prea ciudat!
In Romania mea e cald si bine,
Dar nu pentru naivi ca mine.
Stau bine doar baietii destepti
Cu actiuni pe unde nu te-astepti…
Si totusi uneori e soare…
Asa ca “La multi ani” si la mai mare!
Unii au uitat sa fie romani, gandindu-se ca pot fi talhari, criminali, hoti.
Si nu mai stiu ce inseamna sa-ti iubesti tara cat de mult poti.
Insa pe mine m-a invatat ceva tara MEA:
Sa fiu talhar pentru cultura
Sa ucid pentru libertata mea
Sa fur ce e bun din mintea altora.
M-am saturat sa te vad intr-o ceata sumbra,
te-ai schimbat dupa revolutie,
speram cu totii-n bine dar ai devenit comerciala,
esti in urma fata de altele, unele te considera din lumea a treia,
oare chiar nu stii ce se intampla cu tine?
Romania, o tara mica,
Pacat ca este locuita
De o populatie stupida
Ajungand din strugure, stafida.
Dulce Românie a mea,
Ce onoare să-mi fi stea,
Să-mi dai voie să trăiesc
Şi tot circu’ să-l privesc.
M’am născut într’o ţară în care nu voi ajunge departe.
Oricine ar fi în fruntea turmei, doar banii mei îi vrea,
Nu se va schimba nimic. Nu’mi place România…
Şi toţi picii de azi vom dispărea curând în străinătate.
Romania e o tara,
Chiar asa, spre uimirea ta
Exista pe undeva!
Are si locuitori, e drept cam calatori,
Indiferent de ce se spune, e tara mea
Ar trebui sa fiu mandru de ea?!?!
Mi-e dor sa-mi fie dor de strazi pavate
De parcuri, cu aleile lor gri…
De bulevardele mult prea curate, poate
In normele mizerei Romanii
Romania integrata cu adevarat o dorim,
Sufletele stanjenite de straini sa le oprim,
Astia sunteti , noi va platim
La renumele bun sa revenim.
Din umbra “falnicelor” cartiere mărginaşe, cerşetorii ne salută
Lângă fereastra fără geamuri, manele ei ascultă
Şi când pe pat se-tinde drept, burtosul om politic
Visând la contul plin din bancă şi la apartamentul său mirifc,
Noi continuăm a noastră viaţă, pe plaiul românesc,
Iubind a noastră Românie şi-urând traiul modest.
E fenonemul Romania, n-ai cum sa te miri,
E o lume’n care nu mai poti sa respiri,
E fenomenul Romania, produs de geto-daci,
Si de atunci pana acum, noi stam in copaci.
Romania, tara-n care m-am nascut
Nu ca am ales eu, poate ca nu am vrut
Printre cioroi boratzi care ne trag in jos
Printre parlamentari care o ard dubios.
Printre golani, curve si masini luxoase
Printre pensionari mandrii ca au patru clase
Printre oameni lasi, lipsiti de constiinta
Oare ce a fost pe 1 decembrie a fost doar o dorinta?
Romania mea e buna:
Nu-s tigani,
Nu-i nici minciuna.
E chiar ca in paradis
Daca ochii i-ai inchis.
Romania, la multi ani
Sa ne mai usuci de bani.
Rau, ratusca, ramurica,
Romania mea e fara frica
Ea se zbate saracuta,
Sa razbeasca in vant si ploi,
Printre mite si prin gropi,
Sa aduca unor vieţi culori.
Traim in Romania, o tara cum rar vezi,
Unde cioara-i papagal si lupul mancat de iezi,
Unde cantitatea e mai presus de calitate
Si orice infractiune este si legalitate,
Unde tinerii sunt pusi in inferioritate
Pentru ca batranii sa nu fie dati la o parte,
Unde cultura este pusa la spate
Si-si fac loc lucruri neinsemnate.
Desi toti visam la etena utopie
Nu facem decat sa ne complacem in mizerie
Si chiar nu vreau sa acuz romanii adevarati
Ci doar pe acei “frati” ce de fapt sunt carnati
Si isi lasa tara umpluta de gunoi
De la unguri pana la tiganoi
Si nu ma refer numai la figurat
Caci am ajuns de-a dreptul in cacat.
Si nu vreau sa fiu ipocrita sa zic: eu fac ceva,
Caci eu traiesc aici si n-am timp de altceva!
O, patrie-mumă, refugiu plenar,
Din lacuri şi codri cum scorneşti tu eroi!
Ai tăi clăditori nici nu au habar
Când văd răsărind sprinţar din trifoi
Uzine şi grâne, renume şi boi
De ce anume face din noi
Un neam rar.
Taxe mari, salarii mici,
Toate le gasesti aici.
Hai, vino, nu te speria,
Asta-i Romania mea.
Romania-i tara mea,
Nu stiu cine te-a bagat in ea,
Dar mai bine-ai incerca,
Ca sa te muti din ea.
Romania mea e un vis frumos.
Eu nu vad ce e.
Vad ce vreau sa fie.
O nebunie care m-a prins si pentru care trudesc in fiecare zi sa o fac normalitate…
…si ca sa inchei tot eu
Vis sau cosmar,
Nu sper in zadar.
Romania este tara
In care m-am nascut;
Tot ea va fi cea care
Va plange la inmormantare
Drapelul nu este doar o carpa
E scutul meu cand plec la lupta;
Romania trezeste-te la viata,
Mai am inca o speranta!
LA MULTI ANI ROMANIA!






Apropo de Romania, ieri mi-a venit o inspiratie nebuna sa scriu despre ea, mai ales ca maine e 1 Decembrie. Si in plus, mi-a placut ultima ta strofa, in care demonstrezi ca nu e totul atat de urat pentru tine. Daca vrei… Take a look -> http://pauzadecafea.wordpress.com/2007/11/29/tara-tara-vrem-ostasi/
November 30th, 2007