Am strans si ultimele ciorne aruncate in coltul camerei mele, nu a mai ramas nimic, creioane cu varful tocit, o ascutitoare ruginita, toate le-am aruncat intr-o ladita; acum camera e goala, a ramas doar ecoul vorbelor care au fost rostite in intuneric.

Foarte entuziasmat am plecat spre noua camera, cu ladita plina de nimicuri in brate am asteptat la usa sa mi se deschida, am stat iar cand a batut ceasul in miezul noptii usa s-a deschis, ciudat, chiar fara sa scartaie, inauntru doar eu si peretii care nu aveau nimic pe ei, totul era se vede nelocuit, era creat pentru mine. Asa ca am lasat ladita in mijlocul camerei si am inceput sa aranjez lucrurile incet si cu migala, le-am dat peretiilor o culoare, dar nu mi-a placut, asa ca i-am pictat dinou, am deschis mai multe ferestre sa vad palete de culori, iar intr-un final am ales, si chiar imi place cum arata, tie cum ti se pare?!

Am deschis ladita si am inceput sa aranjez pe rafturi prieteni mei, le-am rezervat loc tuturor care mi-au fost alaturi si in camaruta veche, ghemul de ciorne le-am asezat in cateva volume, apoi am luat o pauza, m-am asezat in mijlocul camerei si am privit in jur, iar tot ce am putut afirma a fost: “Imi place fiindca e a mea!” am ramas acolo o vreme si am privit noul tavan, am inceupt sa ma gandesc: “Vor mai fi oare, vise si sperante, obsesi si depresi?!” oare vorbeam de unul singur? Totusi nu eram singur, peretii au ochi si urechi, chiar de poate nu sunt drepti, mi-au soptit: “Camera ai primit-o in dar, fi optimist acum macar!”.

Ii multumesc Ramonei(Dojo) pentru camera noua, fara ea, posibil sa fi putrezit in vechea camaruta, in care praful era cam gros si nu avea cine sa-l stearga.

Acum ca sa vorbim direct, aceasta camaruta reprezinta defapt noul meu blog, care nu ar fi existat daca nu ar fi fost Dojo, acum am propriul meu domeniu .com, deci am luat-o de la zero cu tot, inca incerc sa ma acomodez cu wordpress-ul, deoarece cea mai mare bataie de cap mi-a dat instalarea sa, am folosit FTP, si apoi am instalat, cred ca am avut vreo 5 instalari nefericite, nervii cat cuprinde si cred ca barba mea a mai capatat cateva fire albe, dar omul cat traieste invata si asta am facut si eu, in ultimele 2 zile am ajuns la somn dupa ora 1 noaptea, dar tot efortul a meritat, deoarece am reusit sa pun la punct aspectele importante, nu stiu prea multe pe aici, eram obisnuit cu putinele optiuni din blogspot, dar promit sa invat, pentru inceput am activat Akismet-ul (sper sa si mearga), am observat ca wordpress-ul pune la dispozitie diferite “plugins”, dar voi vedea pe parcurs de ce voi mai avea nevoie, am importat toate articolele si comentariile de pe blogspot cu success, nimic nu s-a pierdut.

De acum incolo http://www.vis89.com e adresa camerei mele, noteaza si in carnetel sa nu uiti, de asemenea v-am trecut si pe cei din blogroll pe noul blog, sper sa reinnoiti si voi blogroll-ul vostru cu noua mea adresa.

Cam atatea, pentru moment, daca am fost interesant pana acum, sau cel putin diferit, sper ca voi fi si de acum inainte.

Fara Dojo acest blog nu ar fi existat!

Vreau sa multumesc si celor care ma citesc zilnic, deoarece fara ei poate nu ajungeam nici pana aici, de asemenea ii multumesc si tatalui meu care mi-a suportat toti nervi si lumina aprinsa in camera pana la ore tarzi in ultimele zile, cat si mamei mele pe care o astept cu drag sa se intoarca in tara de la lucru, imi este dor de ea.