1 Decembrie - doar o data in calendar!
Uita ca a trecut si 1 Decembrie, iar spre deosebire de alti ani, anul acesta am pierdut toate paradele militare difuzate la TV in direct de la Alba Iulia sau din capitala, nu cred ca am pierdut mare lucru, oricum in Romania tehnica militara este cu mult in urma, avioanele noastre se prabusesc prea usor, multe din tunurile tari cred ca sunt adapost pentru fel si fel de creaturi, de asemenea pistolul din dotarea celor mai multi politisti de azi a ramas tot modelul Carpati, pistolul ala, care sincer tind sa cred ca nu e prea precis pentru intamplarile din zilele noastre! dar totusi ne place sa vedem pe 1 Decembrie, militari pasind impreuna acelasi pas; daca e sa ma gandesc la armata, eu pot sa spun ca am “scapat” desi mi-as fi dorit ca armata sa ramana obligatorie, tind sa cred ca intr-o viata de om putina disciplina nu strica; tot ce a fost legat de armata anul acesta pentru mine, a fost o simpla foicica care ma anunta sa ma prezint la cel mai apropiat Centru Militar pentru luare in evidenta, ei bine am fost si acolo, tot ce a trebuit sa fac a fost sa dau un test psiho, sa dau niste date, iar apoi peste cateva ore am primit o adeverinta care arata ca sunt apt pentru armata, dar ramane la alegerea mea daca aleg sau nu cariera militara. Tot legat de ziua in care am fost la Centrul Militar, e faptul ca am aflat ca exista copii de varsta mea care nu stiu sa isi scrie nici numele, cu toate ca promovasera 8 clase, si atunci tot eu ma leg de scoala din Romania si va intreb pe voi: Asta se numeste scoala?! lasi copilul ala sa ajunga in clasa a 8-a doar ca sa te scapi de el, in loc sa il ambitionezi ca in aia 8 ani de zile sa prinda notiunile elementare, ca totusi suntem o civilizatie, nu mai traim in munti, izolati de lume. Poate am ajuns prea departe, am mers in timp inapoi, cand eu vroiam sa ma leg doar de ziua de 1 Decembrie, am citit pe niste bloguri ieri, cat timpul mi-a permis, si la toti am vazut aceiasi lipsa de nepasare pentru care eu nu pot sa acuz, deoarece in mare parte asa ma vad si eu; si ma intreb: “cum de am ajuns aici?”, se pare ca am ajuns departe si toate astea din cauza celor care spun ca vor binele tarii, cand de fapt abia asteapta sa ajunga in scaune-nalte si apoi sa doarma pe banii statului cand defapt ei ar trebui sa voteze legi, dar iara vin alti si spun ca asta inseamna democratie, pai daca asta inseamna democratie, eu nu o vreau; in Romania inca suntem acuzati daca ne exprimam liber, mereu trebuie sa vedem sa nu jignim cumva pe cineva, pai de ce? Eu m-am saturat de lingai, de profitori, de voi, toti cei care nu aveti o personalitate si incercati sa fiti altceva decat ceea ce sunteti.
Ce inseamna 1 Decembrie pentru un roman? pai in primul rand o zi libera, ieri a ramas acasa, pentru alti inseamna o iesire la o bere cu prieteni, sau un alt concert organizat in oras, poate doar pentru romani plecati in strainatate de cativa ani buni, ziua de 1 Decembrie ii aduc inapoi cu gandul la Romania, la tara de unde au plecat pentru un trai mai bun.
Ce a insemnat pentru mine 1 Decembrie?! sincer nu am prea realizat ca e ziua noastra, desi pornisem leapsa pentru Romania, ziua cu pricina nu m-a prins prea activ la evenimente, poate si din cazul ca am fost ocupat sa pun la punct ultimele detali in privinta noului blog, sau poate ca am uitat ca trebuia sa plec afara si sa sarut obrazul fiecarui roman ce il intalneam(asta chiar era un gest de patriotism)…dar nu a fost sa fie, a fost o zi ca oricare alta, in loc sa fie libera, pentru mine a fost cam aglomerata, am fost mai mereu online, doar vreo 2 ore am fost plecat de acasa, am fost la un prieten acasa unde am mai stat de vorba(nu, n-am vorbit de Romania!); A, si era sa uit totusi am vazut ceva la TV, dar nu neaparat de ziua Romaniei, am vazut cum au aprins bradul de Craciun din capitala, care dupa cate am auzit s-ar putea sa fie cel mai mare din Europa(arata bine), poate bradul asta o sa faca numele Romania mai auzit in tarile Europene in perioada sarbatorilor, cu toate ca nu bradul este ceea ce le lipsea bucurestenilor…
A mai fost odata ziua noastra, iar noi nu ne-am dat seama!
Disciplina poate fi învăţată şi din alte activităţi şi preocupări decât armata obligatorie. Poate sunt oameni cărora nu le place să fie disciplinaţi. Crezi că după armată o să fie mai disciplinaţi? O să fie doar distruşi psihic.
Distrusi psihic?! oare toti cei care au trecut prin armata au iesit de acolo cu psihicul la pamant? nu prea cred, posibil ca uni sa fie mai slabi, sa cedeze mai usor, dar nu se poate generaliza, armata obligatirie era un lucru bun, era o lectie de viata!
Armata le-a facut bine alor nostri, care sunt lucizi si cu capul pe umeri si au o anumita responabilitate. Armata te pregateste bine pentru anumite momente din viata, chiar daca unii zic ca e pierdere de timp sau ceva demodat. Normal, fiecare are dreptul de a alege ce face.
P.S.:Esti in blogroll
Păi, eu ce-am zis, măi vis89? Că nu se poate generaliza. Am zis că cei „cărora nu le place să fie disciplinaţi” „o să fie distruşi psihic”.
Nu poţi argumenta însă utilitatea a ceva doar fiindcă „e o lecţie de viaţă”. Şi înfometarea e o lecţie de viaţă. Ce zici, să se dea o lege prin care să se interzică să se mănânce, ca să căpătăm mai multă experienţă?
“mi-as fi dorit ca armata sa ramana obligatorie, tind sa cred ca intr-o viata de om putina disciplina nu strica;” - armata ar fi fost o cale spre disciplina, bineinteles ca exista si alte cai, de a impune disciplina intr-o comunitate; cu armata obligatorie e parerea mea! Dar oricine a trecut prin armata a vazut altfel lucrurile. Nu trebuie sa se dea o lege, daca vrei iti poti interzice tu anumite lucruri, daca vrei sa vezi cat esti de rezistent samd.
)
Daca e vorba de persoana mea, poate din curiozitate voi trece si pe la armata, cred ca o experienta in plus nu strica intr-o viata de om, cand am zis lectie de viata m-am gandit in special la experienta pe care o acumulezi in timpul stagiului militar(cred ca aceasta te-ar fi ajutat in anumite momente din viata