A fost odata un personaj care umbla pe strada cu o lanterna aprinsa in mana si era zi…

Generatia de azi sau doar produsul schimbarilor alarmante dintr-o tara care si-a dorit mai multe decat putea sa duca in spate?! si ajungi sa nu vezi decat rezultatul unor experimente care se doreau o reusita, dar nu au fost decat un zgomot de eprubete sparte in camera obscura de pe strada vietii numarul 89.
Vreau de multe ori sa ma exclud din generatia din care altii mi-ar spune ca fac parte, din simplul fapt ca eu nu cred ca un om poate fi catalogat ca facand parte dintr-o generatie doar pentru ca s-a nascut in anul in care s-au nascut si altii care acum au ajuns studii de caz pentru cei opriti pe margine, generatia nu reprezinta o perioada de ani, nu reprezinta un grup de persoane, generatia reprezinta acel parfum cu aroma diferita care isi face simtita prezenta intr-un spatiu inchis cu influente proprii sau de “afara”.
Suntem o gramada de pioneze pe un perete, si totusi nu suntem la fel…
Viteza cu care s-a derulat filmul schimbarilor din ‘89 pana in prezent ne-a facut mai confuzi decat geamul aburit din trenul iernii, au luat altii decizii in locul nostru, pentru ca s-au crezut mai buni ca noi, pentru ca s-au gandit intai la ei, si nici pana azi nu s-au gandit la noi, dar ce rost mai are sa arunci cu ketchup pe unul si altul, pana la urma suntem fiecare vinovati intr-o masura mai mica sau mai mare. Cine a fost destept si a furat in ‘89, astazi are afaceri si detine mai multe magazine decat ar fi necesar pentru o tara ca asta de care ne legam in fiecare zi, care a fost prost, ramanand cinstit nu s-a ales decat cu propriul sau orgoliu nepatat stiind doar el ce are, avand pe merit.
Si uita cum au crescut copii de la ‘89 pana in 2008, ei s-au nascut intr-o tara democrata, desi democratia nu este inteleasa nici pana azi ca libertate de exprimare, ci mai mult ca o forma de conducere politica diferita mai mult prin nume de comunism decat prin metode, fiindca pana la urma nu avem libertatea promisa din ‘89 incoace.
Ii vezi cum arunca cartile de la balcon, la fel ca in comunism, daca comunisti au ars cartile, generatia de acum a ars paginile necitite ale cartilor prafuite de pe biblioteca, cine mai citeste azi?! nu citim de frica culturii, avem o frica de cultura, mai degraba citim statusul unui nume care apare in lista de messenger, decat sa savuram un capitol; mai degraba ar alege sa stea ore intregi in conversatii inutile decat sa invete ca spatiul online e o lume fictiva, care te departeaza de adevaratul sens al lucrurilor;
Suntem cobai, altii ne supun experimentelor…
Te uiti si vezi, copii care se plang de viata, copii sensibili care iubesc lucrurile simple, dar isi complica existenta, crezand in proasta soarta; copii care nu stiu ce inseamna muzica, nu stiu sa asculte! copii educati de ecranul televizorului, copii imbracati intr-un stil vestimentar care nu reflecta personalitatea lor, ci doar specia de fiinta pe care vor sa o imite; nu mai avem dragoste de tara! cum sa iubesti tara? ce inseamna dragoste de tara? toti vrem sa fugim in afara, si cum dracu sa nu fugi?! copii dezinteresati de sentimentele altor copii care si-au facut un obicei din a distruge sperantele altora; copii care strica orice obiect intalnit in cale, doar pentru ca e mai usor sa distrugi un lucru decat sa creezi; copii care raman legati de persoane virtuale intr-un spatiu ireal, legandu-se la ochi cu o poza si mai multe ore de scris de la tastatura; copii care prefera sa piarda vremea pe lucruri inutile, uitand tot ce conteaza.
Copii din ziua de azi nu mai au o viata…
Relatiile dintre un baiat si o fata se consuma in mesaje sms, minute prelungite cu urechea la telefonul mobil, si ore in fata tastaturi cand se tasteaza romane intregi si se schimba trairi prin icoane care exprima emotii, unde e invitatia sincera pe care o face un baiat unei fete la ceaiul de la ceainaria din coltul strazii?! unde e dorinta fetei de a ramane fata in fata cu persoana cu care isi petrece orele la telefon… nu mai au parte de o viata reala.
Copilul din ziua de azi il foloseste pe gogu(a se citi google) doar pentru a cauta materiale cu caracter obscen pentru varsta frageda pe care o are, si prea nepotrivita pentru dezvoltarea intelectuala de care are parte.
Copii din ziua de azi se grabesc sa creasca…
Unde e copilaria?! unde raman biletele de dragoste ascunse in ghiozdanul colegei, unde sunt saruturile furate la gradinita, unde sunt orele de joaca, unde sunt locurile care odata erau locuri numai bune pentru o partida de vati-ascunselea, unde sunt toate etapele normale de dezvoltare?! astazi copilul are telefon mobil inca de la gradinita, internet din clasele primare si propriul sau card bancar din gimnaziu.
Parinti, unde va grabiti copii?!
Imi vreau generatia inapoi, vreau zgomot de copii pe strada, geamuri sparte cu mingea din greseala, saruturi furate in miez de seara, biletele mototolite, parfum de viata reala.
Ofer recompensa in multa recunostiinta acelei persoane capabile sa schimbe un perete de pioneze, intr-o harta de sincere suflete.