“Singuratatea e o tarfa care nu te invinovateste ca esti egoist” - Octavian Paler

Nu cred ca am ajuns sa fiu destul de egoist, pentru ca nu am ajuns sa fiu un singuratic, dar presupun ca momentul va veni odata si odata, si poate nu din propria mea vointa.
Egoismul te poate ajuta sa ajungi in primele locuri, dar in acelasi timp te poate ajuta sa ramai intr-un desert permanent, pentru ca nu o singura data egosimul “a omorat” relatiile dintre oameni;
In ultima vreme, iar cand spun ultima vreme ma gandesc la perioada imediat urmatoare nasterii mele, pentru ca nu pot fixa o data precisa, o data de la care am inceput sa imi pun timpul la dispozitie pentru niste iluzii si sperante moarte inca din scutec, iar in randurile acestea vreau sa vorbesc mai mult si mai mult despre “relatiile” dintre oameni, sau dintre aceste nume inregistrate inca de la nastere.
Tot ce imi doream in anumite momente era sa nu fiu singur, sa nu raman uitat de toti mult prea devreme, pentru ca stiam ca batranetea imi va oferi satisfactia singuratati, pentru ca pragul nu imi va mai fi calcat asa des, cu toate ca astazi nu imi e calcat deloc, prevad un viitor abstract al vietii mele, in care se vor imprima destule urme pe un prag murdar, dar peste care se va aseza timpul odata cu praful nesters din zilele mele.
De ce avem nevoie de ceilalti?! e intrebarea care m-a framantat, ma framanta si cu siguranta ma va framanta inca o vreme pana voi afla raspunsul concret, pentru ca stiu ca nu am avea de suferit daca nu am trai cu esarfa legata la ochi.
Daca vorbim din punct de vedere al atractiei, cred ca ajungem la magneti de poli opusi care se atrag, cu toate ca acea atractie adesea nu este reciproca, sau mai mult am putea spune, rareori e reciproca, iar marea mea nedumerire in aceste zile de “plina” luciditate e: cum ajung oamenii sa se iubeasca?
1 + 1 = mai multi
Avem diferite “reacti” pentru x sau y, care ne imping spre fel si fel de actiuni, dar tot ce este enigmatic este reactia care se petrece in interiorul nostru, cu toate ca in anumite cazuri nu putem spune mai mult decat: Iubirea este. in celelalte cazuri ramase, eu unul vreau sa imi explic mie insumi daca Iubirea este. sau este o traire de moment care excita creierul si il face sa se masturbeze in fapte pe care in alte situati nu le-ar savarsi.
Unde vreau sa ajung? vreau sa ajung sa inteleg de ce avem nevoie de o persoana aproape de noi inca de la o varsta “frageda” de ce am avea nevoie de o relatie cand noi insine nu suntem pregatiti sa traim pentru noi, cu atat mai mult sa traim impreuna cu o alta persoana…
Vad, ca doar nu sunt orb, persoane care se tin de mana, persoane care se saruta si mai mult ajung chiar sa se …. ce ar fi rau in asta?! nimic; dar disting ei sentimentele, sau le fac toate de amorul artei, de privirele celorlalti, doar ca sa arate ca pot si au si “cu ce”, despre ultima constructie “au cu ce” nu sunt foarte sigur!
Totusi avem nevoie de iubire, stiu prea bine acest lucru, chiar sunt un om care crede inca in iubire si in sentimente curate, nu despre asta e vorba, nu vreau sa vorbesc despre persoanele care se iubesc, pentru ca eu vorbesc din perspectiva omului singur, nu din cea a omului care formeaza un “duet”, vreau sa ma inteleg pe mine insumi si vreau sa aflu daca pot numi iubire, sentimentele care le-am simtit in “ultima vreme”, adica daca am dat cumva de iubire, sau doar au fost niste disperari in care am simtit nevoia refugiului, ori doar niste dorinte carnale, transformate in cuvinte, sau nu a fost nimic decat simpla iluzie a omului care nu a reusit sa isi umple spatiile albe din propria viata.
Daca vorbim doar de nevoile corpului e normal sa avem nevoie de cineva, insa despre asta prefer sa discut mai tarziu, este un subiect la fel de larg si nu vreau sa il aprofundez aici, depinde de mai multe lucruri atractiile fizice cu toate ca par asa firesti…
Nevoia mintii de a se lega de alta, asta e subiectul, vreau sa aflu de care aspect ne indragostim prima data, lasand la o parte aspectul fizic, care in aceasta discutie chiar nu conteaza pentru ca e efemer, pentru ca tocmai am stabilit ca trupul il lasam pentru o alta discutie, doar daca nu cumva se leaga intre ele, mintea cu trupul si da, se leaga, trebuie sa se lege, dar nu le legam acum.
Ne indragostim de felul de a gandi al unei persoane, de felul de a actiona in anumite momente, sau pentru trecutul fara pata al acelei persoane?! sau dragostea vine pe parcurs, intai de toate ar trebui sa ne alegem persoana potrivita; cum ne alegem aceasta persoana?
In anumite cazuri unii ar crede ca nu noi alegem, ca e destinul! hai sa fim seriosi macar o clipa, daca ajungem sa dam vina pe destin am crede ca noi insine nu ne mai putem hotara soarta si nu vom mai avea niciodata ambitia sa ne ridicam in momentul in care cadem… deci nu poate fi vorba de destin.
Ne apropiem de acea persoana care prezinta o parte din interesele noastre, pentru a avea subiecte comune, pentru a avea activitati apropiate, gandindu-ne sa facem in asa fel ca aceea persoana sa ne fie in preajma cat mai mult timp, dar daca nu gandim? dragostea e de vina? daca ne sufoca apropierea?
Cum ajungem la acelasi “schimb de marfa”, de obicei unul simte mai mult ca celalalt, si intr-un final valorile ar trebui echilibrate, daca persoana ne sufoca, cu siguranta nu suntem pregatiti pentru o relatie cu acea persoana, pentru ca nu inteleg cum ai vrea sa stai departe de persoana cu care se presupune ca ai fi impreuna.
Primu lucru pe care il observam la o persoana e ambalajul, desi de multe ori ne poate duce in eroare, si aici nu ma refer la aspect fizic, ci mai degraba la aspectul vestimentar, nu in putine cazuri dupa felul de a se imbraca al unei persoane iti poti da seama ce fel de muzica asculta, ce prefera, ce fel de activitati are si alte lucruri pe care le afli fara sa intrebi pe nimeni, si apoi vine marea provocare: “tare as vrea sa aflu ce are in cap!” si atunci incep marele “sfortari”.
O supunem la fel si fel de teste, ii testam increderea, o ignoram doar ca sa vedem daca ii pasa, iar toate astea pentru ce? pentru ca aceea persoana sa ajunga la concluzia ca e doar o bataie de joc, ca isi pune totul in joc ca sa nu ii fie intors nimic inapoi, si eu am ajuns la o astfel de concluzie in ultima vreme, am fost mereu cel cu intentia si nu a fost bine, am spus sa las pe cealalta persoana intentiile si tot nu a fost bine, asa ca am zis sa o las balta si sa ma mai gandesc si la mine…
De ce 1+1= mai multi?! pentru ca intr-o relatie peisajul e mult mai amplu, pe langa cei doi care se iubesc apar si cei care ii invidiaza, cei care nu-i suporta, apar si cel, cele care si-ar dori o relatie cu unul din ei, apar si minciunile spuse de dragul artei, apar mai multi, pentru ca traim aici!
Cred ca am omis niste lucruri, postul s-a prelungit cu o zi, vroiam sa mai scriu ceva, dar mi-am pierdut ideea, posibil sa apara update odata cu trecerea “timpului” … desi inca ma intreb: chiar am nevoie de EA acum?!