Trece timpul si nu-l poti opri. Intr-o gara asteptandu-mi trenul imi fumez ultima tigara…

Se grabesc toate spre ceva, dar nu stiu unde se va ajunge, imi dau seama in momentele cand meditez asupra vietii ca suntem aici doar pentru cateva clipe, putina iubire si cateva ceasuri in care sa traim viata la cote inalte, cote pe care nu le atingi cu nici un drog de pe pamant…
O intrebare naste o alta intrebare si multe raspunsuri nu le afli probabil in viata asta, de anumite lucruri trebuie sa ne convingem singuri, ne dau si alti sfaturi, dar parca inveti mai bine pe pielea ta, cum adica? imi va spune altcineva cum sa imi traiesc eu viata? nu, ramane incapatanati si facem ce vrem noi, doar o viata avem(oare? cum ar fi daca de fapt moartea inseamna o alta nastere?!).
Dau sfaturi, desi adesea prefer sa nu imi asum astfel de responsabilitati, desi fiecare ia acel lucru cu care este si el de acord, in rest vorbim sa nu fim asemeni celor muti!
Sunt putine lucruri care iti aduc zambetul pe buze, putine lucruri de care sa ne amintim cu placere, putini oameni care raman la fel orice s-ar intampla, putini care sa iti ofere o mana de ajutor, dar acei oameni ii ai langa tine pana la capat…
Interese oriunde ai privi, nu mai actionam decat daca “ne pica si noua ceva” iar acum nu vorbesc despre acele lucruri pentru care chair avem dreptul sa ne cerem partea, ci despre acele lucruri pe care ar trebui sa le faci fara sa analizezi prea mult, sa fi la fel ca un instinct.
Cateva lucruri le am puse inca in coltul obscur al camerei si trebuie sa aflu un raspuns sau sa trag o concluzie, insa toate astea intr-o zi ploioasa, cand vor fi lacrimi pe fata, primul este si cel care imi ridica cele mai multe semne de intrebare: sinuciderea! este a doua oara cand amintesc de ea, insa a treia oara sper sa fie si concluzia mea, sau cum vad eu “asa zisa putere asupra mortii”!
Multe evenimente in ultima vreme in viata mea, se schimba lucrurile;
Zilele sunt la fel de fiecare data, e o monotonie absurda, fara sens… ma gandesc trenul meu ce destinatie va avea?!
Observ ca nu mai pot lega multe cuvinte, am prea multe in minte si le amestec, sau adesea nu pot sa ma exprim, dar toate sunt pentru ca viata ma tine prea ocupat, si nu imi da timpul virtual de a-mi exprima trairile…