Urasc conexiunile proaste la internet, imi incep pentru a treia oara postul si de data asta sper sa am mai mult noroc, pana una alta am pus tastatura pe picioare, pentru ca masa e prea inalta pentru mine, eu=om mic…

Era prea devreme sa imi scriu acest post aseara, iar sa il aman pe maine era prea tarziu, desi il amanam daca nu dispuneam de un calculator si o conexiune la internet fie ea si precara, dar sper sa reziste acestui post. Aseara am ajuns pe la ora noua acasa, in concluzie au fost douasprezece ore in care m-am invartit prin oras, si unde altundeva daca nu in Timisoara.
Aveam o tinta clara, merg la secretariatele facultatii de vest, si la cele de la poli, ei bine am fost, nu zic ca nu am fost, dar se pare ca tintisem o ora nepotrivita, la noi in Romania nu e frumos sa deranjezi personalul de la secretariat decat intre orele 12-14, atunci au program, desi ar trebui sa fie disponibile oricand; trecand peste asta, oricum iti spun sincer ca nu e tocmai locul potrivit unde ai putea sa afli ce te intereseaza, mai bine asculti un om care a trecut prin aceea facultate si cred ca ai putea afla mult mai multe lucruri decat de la trei cucoane cu pretenti de secretare care imi dau un sfat penibil: “Intrati pe site-ul facultatii, aveti acolo tot ce va intereseaza!” nu stiu la asemenea “faze” ce sa fac?! nici nu stiu cum as fi putut sa le explic ca siteul dumnealor, sau al facultatii, nu ma satisface, pentru ca daca eram un om satisfacut si aflam ce ma interesa de acolo nici nu le mai deschideam usa pana la inscriere, dar eu prea lenes sa ma complic in explicatii, iar ele prea doamne ca sa ma suporte, parasesc incinta cu o concluzie: “Mai bine stateam acasa!”

Inainte sa incep invadarea facultatilor, dau o raita in agenda de pe telefon si ma opresc intentionat la un nume, si dau sa sun; dupa ce a sunat de cateva ori, intr-un final raspunde cineva, adica chiar cine trebuia, numarul era bun, asa ca fixam intalnirea!

Am observat ca sunt lipsit de spirit orientativ, sau poate din cauza faptului ca am fost indrumat de sora mea, e a fost ieri ghidul meu prin oras, si de multe ori nu pot retine ce ma invata altii(in acest caz marile puncte de reper din TM) ci mai degraba invat de unul singur, dar asta peste cateva luni cand ajung sa ma “stabilesc” pe vreo fundatie stil “complex studentesc” ori “stat in chirie la o baba pe bani putini”!

Dupa telefonul matinal, care poate a fost prea matinal, ma stapaneste un fel de emotie cu condimente de curiozitate deoarece avem sa vad pentru prima data persoana care mi-a dat un impuls prin noua mea camaruta.
Pe 1 decembrie am primit aceasta camaruta, iar inca de pe atunci i-am promis Ramonei ca odata ce ajung prin Timisoara, dau un telefon si ne intalnim la un suc; uita ca ieri a fost ziua cu pricina, da, pe ea am sunat-o, de fapt am trezit-o, dar de acum incolo stiu ca nu mai am voie sa sun inaintea orei 12 deoarece nu vreau sa o trezesc de fiecare data;

E mare Timisoara?! daca o cunosti ai zice ca nu, daca esti ca mine, nu cred ca ai stii raspunsul…
In jurul orei trei dupa mai multe telefoane succesive in care incercam sa ne stabilim pozitia pe strazile din Timisoara intr-un final ne intalnim in fata biserici din Sinaia; bine ca m-au recunoscut ca eu daca le vedeam pe celalalt trotuar nu ma prindeam ca sunt ele, da, am avut marea placere sa mai cunosc inca doua timisorence, pe Aadryanaa si Lala, deci cam asa ceva arata trupa: Dojo, Aadryanaa, Lala, Vis89 si Dana(sora mea, deocamdata fara blog!); ai numarat?!
E o senzatie care nu poate fi cataloghata, te intalnesti cu oameni pe care ai putea spune ca ii cunosti de o viata, sau poate mai degraba ca ei te-au lasat sa ii cunosti prin intermediul blogurilor personale, a fost prima mea intalnire cu persoane de acest gen.

Ok, dar unde mergem?! nu putem sta in fata biserici sa ne cunoastem mai bine, eu le-am zis din start, pe mine nu va bazati sa va recomand vreun loc, eu nu cunosc nici un loc pe aici asa ca Ramona a fost cea care a ales, dupa cum a spus ea: “un birt pentru copii” asa ca am plecat cu toti, mai exact cinci la numar catre respectivul birtulet, la care sincer cred ca nu as mai stii sa ajung singur nici macar astazi, desi am fost ieri, nu am spirit orientativ!
Am ajuns acolo si am stat la taclale mai bine de o ora, am vorbit bineinteles de bloguri si inca odata mi-am dat seama cat de putine cunosc, am stresat-o pe Ramona si Adriana cu micul meu cauzator de stres: bacul, dar nu eram numai eu pe aceasta pozitie, Lala ma aproba, e clar ca bacul asta nenorocit e un motiv care sa te faca sa te zgarii pe ochi(desi nu am facut-o pentru ca imi lasam probabil urme pe fata)l dar toate trec(bine, conteaza si cum trec) tot ce conteaza e sa ma pun sa invat si sa il astept!
Ramona a vorbit mult(doar lucreaza la radio, are antrenament), am vorbit despre blogosfera de pe la noi, se intampla multe, si cum e un subiect comun au fost destule de discutat, ceea ce conteaza cel mai mult e calitatea, a recunoscut si ea, ca pe la noi sunt putine bloguri care ar zice ceva nou, sau cel putin altfel si care merita sa fie citite, nici pe dincolo nu e mare diferenta, bloggeri “mari” au ajuns sa fie “furati” de bani si nu prea ai ce citi; cu toti suntem satui de “specialisti in monetizarea blogurilor” poate iti mai amintesti articolul: Lucruri care nu imi plac in blogosfera romaneasca!
Am trecut apoi la discutii privind alegerea facultatii si o orientare cat mai buna asupra ceea ce iti doresti sa faci in viata, conteaza doar sa iti doresti cu adevarat si sa iti placa ceea ce faci.

Nu sunt frumoase blogurile, blogurile sunt extraordinare, dar oamenii din spatele lor sunt magnifici…
M-am despartit de Ramona in fata “birtuletului”, ea a plecat la munca; iar eu cu Dana impreuna cu Adriana si Lala am luat-o intro directie opusa, am mai discutat pe drum despre Timisoara si nu in ultimul rand despre motociclete, ne-am despartit la tramvai de ele, noi aveam de mers in alta directie, mai exact spre facultatatea unde studiaza Dana; oricum de anul acesta intalnirile vor fi mai dese, mai ales din vara si de ce nu, poate vor ajunge chiar ceva obisnuit

Nu pot sa spun decat ca mi-a facut mare placere ca m-am putut intalni cu Ramona aka Dojo, persoana care mi-a facut cadou aceasta camaruta, si nu uitati ea continua sa premieze munca de buna calitate, iti recomand sa citesti: Programul “Botezam blogurile unul cate unul” chiar eu am avut parte de el! de asemenea orice intrebare referitoare la blogging isi poate afla raspunsul pe forumul: Avem Blog de asemenea tin sa iti recomand si forumul pentru cei care vor sa invete invatam.net(Forum webmasteri);imi pare rau ca Lala a fost cam tacuta, presupun ca isi da ea drumul la o a doua intalnire!

Pelerinajul prin oras a mai durat pentru mine, am ajuns la facultatea unde studiaza Dana, apoi ne-am intalnit cu o veche cunostiinta si intr-un final am ajuns acasa, dar nu acasa la mine, ci la sora mea, unde mai stau o noapte, iar maine noapte sper sa dorm in patul meu.
Ieri a fost o zi aparte, diferita din toate punctele de vedere, am inalnit persoane pe care vroiam sa le cunosc de multa vreme, e bine ca s-a intamplat si acest lucru, oricum intotdeauna e un inceput, in cazul nostru a fost ieri, si uita ca se poate!
Am lasat ziua de ieri sa se termine in acelasi mod placut, si asa s-a si intamplat, mai mult decat atat am invatat ca grijile mele de pana acum sunt(cred ca nu e prea mult, sa zic) infime fata de ale altora, deci tot ce imi ramane de facut e munca de calitate …

Voi v-ati intalnit cu Ramona, Adriana si Lala?! banuiesc ca nu, eu va spun sincer sunt fete de nota 11+, nicidecum din categoria “domnisoarelor” cu “ate”(fite) in cap, se poate socializa cu ele, si cred ca sunt genul de oameni care iti intind o mana de ajutor cand ai nevoie, ma bucur ca inca mai exista oameni de lume buna( a nu se intelege gresit, pentru mine lumea buna nu e aia cu persoane de bani gata si masini pe bani multi, lumea buna e lume buna), in orice caz a fost o intalnire mai mult ca intre amici, desi nu ne-am mai intalnit personal niciodata ne-am inteles, sau doar am avut eu impresia, desi ma insel, chiar a fost interesant…