Fug de tine pentru ca in preajma ta lumea si-ar putea intoarce privirea asupra mea…

De ce fug de tine?! asta incerc sa imi raspund, dar nu gasesc decat scuze, pentru ca nu exista adevarate motive, deoarece tot ce as vrea mai mult e sa fiu in preajma ta, insa alaturi de tine ma pierd, ma inchid, stiu, nu sunt tot timpul glumet, devin tipul ala serios si sobru, astern o perdea de fier inte mine si tine, iar eu sunt singurul vinovat. Cand te vad, alerg cu zambetul pe buze, alerg in directia opusa, te suport doar pe tine, nu si pe cercul imens de ochi curiosi care imi distrug orizontul, nu voi lega prea multe cu tine, de frica directiilor total opuse care se vor ivi; voi alerga mai repede decat cuvantul pe care il astern acum, nu ma vei putea prinde decat tu. Prinde-ma si cheama-ma pe podea, cheama-ma la povesti, cheama-ma sa depanam amintiri, cheama-ma sa ne facem planuri, cheama-ma doar ca sa fim impreuna, dar cheama-ma doar pe mine, nu si pe ei…