Pastreaza-ma undeva unde nici molima, nici praful nu ma strica, nici hotul nu ma prada…

De ce m-ai iubi pe mine si nu pe altul? la intrebarea asta vrea sa imi gasesc un raspuns fara sa ma ascund de adevaratele mele defecte care sunt calitati pentru altii; daca intr-o zi iti vei da seama ca nu te merit, as vrea sa imi spui o minciuna, as vrea sa imi spui ca si pana acum ceva vreme, vreau sa ma minti ca sunt prea bun pentru tine, prea linistit, iar tu vrei altceva…
Lasa-ma sa te ador in tacere, in noptile cu furtuna lasa-ma sa iti aud glasul in tonul slab din telefon, lasa-ma sa vin sa iti fiu alaturi, lasa-ma sa te iau in brate si sa iti simt bataia alerta a inimii tale de metal, lasa-ma sa gust din singurul mar interzis, dar lasa-ma pentru totdeauna…
Nu voi fi niciodata omul cunoscut de multe persoane, nu voi fi un celebru, nici cel putin unul anonim, imi prevad o viata inchisa la culoare, ma voi stinge intr-un colt murdar de lume cu o sticla de alcool si un pachet de tigari din care voi crea fantasma ta doar pentru a o inalta mai sus de nori; ai ramane o viata langa mine doar pentru simplul fapt ca as crede in arta uratului?!
Frumoasa si bestia, asa ne-ar numi cei care ne-ar stii soarta umila, dar nu s-ar insela, adevar ar grai ei din gurile lor de sarpe, eu sunt cel mai urat om dintre pamanteni, dar iubesc soarele din tine, si asta ma face sa ma simt mai bine si imi mai da o speranta, desi sufletul tau ramane de gheata.
Si daca ai iubi pe altul si te-as vedea cu el, as fugi spre tine prin directia opusa sa ajung in spatele tau si sa isi soptesc la urecehe: Tu, de fapt esti singura! da, esti singura, acel om nu te merita, dar mai presus de toate eu stiu ca nu te-as merita, dar stiu ca as putea sa imi dau viata pentru tine pentru ca as crede in moartea pentru invierea sentimentului si topirea ghetii care iti acopera sufletul…
Nu sunt cel mai bun, nici cel mai rau om de pe pamant, sunt doar cel mai urat!
Daca intr-o zi un altul iti va vorbi mai frumos ca mine, vei crede ca am uitat de tine, vei crede ca sunt infim si pe buna dreptate aceste gropi adanci in calea mea, pe care nici cu o scara nu le pot urca, dar toate sunt ca sa iti dai seama ca nu sunt perfect precum imi spui, dar sunt omul care ar putea sa iti fie alaturi pana cand lumina se stinge.
Vreau sa ma lovesc de metalul rece pe care il ai pe limba, vreau sa te tin de mana, vreau sa te vad cu codite, vreau sa imi amintesti ca doar pe mine ma urasti, vreau toata fiinta ta impotriva mea, vreau sa fiu victima ta, doar pentru ca vreau sa mor de mana ta…
Noaptea iarasi va veni, zambetele de copii nu vor amuti, vreau sa radem si sa plangem in acordul fin al linistii, in zgomotul surd al nopti si lumina absenta a zilei, ai vrea sa ma iei la tine acasa?
De as muri m-as transforma intr-o oglinda pe care de cate ori o spargi s-ar reface la loc, bucatile sparte s-ar ridica in aer si te-ar inconjura sa iti sopteasca o singura voce pe care o poarta, aceea, a mea, care sa iti spuna: Un lucru mic iti cer si eu: lasa-ma sa te admir!
Esti mandolina care canta cand apune soarele …
Vreau sa ma regasesc intr-un portret al unui pictor fara casa si fara masa, un portret din carbune in care fata mea e asemenea unei pete zgariate pe-un negru perete!
Imaginea ta va ramane inauntrul meu.
Acum e asa, e inaltator, e pur si simpatic, e nebunesc si graitor, dar cum va fi de mai tarziu nu va mai fi asa, va fi altfel, dar orice va fi, ce ramane scris, ramane pentru eternitate. . .

Mai am un singur dor
In linistea serii
Sa ma lasati sa mor
La marginea marii;
(Mai am un singur dor, Mihai Eminescu)

Nu stiu daca ce simt e iubire, dar stiu ca e pur, e singura pata din inima mea care astazi imi da speranta, nu uita de omul cel mai urat de pe pamant care acum ti-a scris mai mult decat un gand.