Viata se rezuma la discutii interminabile pe messenger si lecturi de cateva randuri din statusurile “cool” ale “adevaratilor” prieteni din lumea virtuala: online!

Intai de toate ar trebui sa ma invinovatesc pe mine, deoarece eu am fost principalul vinovat in cazul de fata datorita propriei mele inconstiente; eram un copil si inca sunt, desi ar trebui sa gandesc mai diferit, internetul are multe parti proaste incat putinele sale calitati sunt infime in acest moment.
Nu vreau sa incep cu fraze arhicunoscute in internetul romanesc, si poate ca nu numai, adica acea “vechime”: “sunt in online din anul x!”; eu intr-o zi ca asta chiar regret ca sunt in “online”, dar totusi deocamdata altfel nu se prea poate.

Internetul la romani si nu numai:
Inca aud cum oameni se bucura: “am internet acasa” sau “mi-am bagat internet” (pacat ca nu ai putut sa iti bagi si altceva); ei habar nu au ca acest mijloc de informare, pentru ca asta se vrea in primul rand a fi, dauneaza extrem acelei rotite care se invarte in momentul in care incepem sa gandim(daca mai facem si aceasta fortare).
De ce spun ca dauneaza? E simplu! In internet nu exista bariere, totul e accesibil si tocmai acest fapt, libertatea asta de informatie e daunatoare, strica, e ciudat daca altii nu ar recunoaste acest lucru, dar sa ai acces la orice informatie e pur si simplu deranjant, pentru ca in cele mai multe cazuri, romanul, sau omul in general nu e educat in privinta spatiului online, mai ales in ceea ce priveste nou venitii in spatiile virtuale.
Sunt parca o manie primejdioasa primele lucruri prin care trec unii cand dau de online:
- cauta pe google cele mai trasnite fraze posibile;
- cauta material pentru adulti( si din pacate acest material e accesibil si copiilor);
- isi creaza o identitate online sub care se ascunde si isi dezvolta un personaj cu care ar fi vrut sa se asemene;
- ajunge la prostia de a crede ca unii sunt asa de interesati de a-i deveni prieten, pe unele siteuri sociale, doar pentru ca pe el il cheama “gigi” si adesea acorda prea multa incredere celorlalte personaje din spatiul online;
E atat de evident totul incat nu se poate nega nimic, inainte ca un om sa aiba o conexiune la internet ar trebui urmat un curs, prin care acel om sa fie indemnat sa nu patrunda in online, stii de ce?! pentru ca eu recunosc deschis, ca nu vad un viitor in online, sunt un om de moda veche, dar din pacate deocamdata sunt prins si cu aceste lucruri de care sper sa ma debarasez pana nu va fi prea tarziu!

Timpul petrecut online pe messenger:
Am devenit un inconstient, si unul de prima mana, sunt mai rau ca acei copii a caror parinti le ofera o conexiune la internet inca de la o varsta frageda in loc sa le puna in mana o carte si sa-i indrume spre lectura.
Petrec mult timp pe messenger? Raspunsul e unul: DA! Chiar nu vreau sa imi gasesc scuze, pentru ca nu am, m-am obisnuit asa; si simt dificultati in propriul meu comportament in offline, nu mie teama sa recunosc, macar sa recunosc eu, sa stiu eu cum sunt decat sa imi faca altcineva reclama proasta, desi mi-ar face reclama pe buna dreptate.
Am cateva persoane, nu stiu exact unde sa le cataloghez, sau sa le includ, sa spun ca sunt persoane dragi, iar intre ele si mine e o distanta mai mare si un simplu telefon si o invitatie pe afara nu e de ajuns, pentru ca ar insemna ca eu sa ies aici, iar cealalta persoana sa fie si ea iesita, dar in alt loc la cateva zeci de km departare, dar sunt persoane pe care le cunosc, nu persoane anonime gasite in online, iar acestor persoane le duc “dorul”, le port grija interesandu-ma de activitatea lor zilnica, desi judecand la rece e o simpla prostie!
Am descoperit ca e mai interesant si mai aparte sa vorbesti rar cu o persoana, spre exemplu sa vorbesti cu o persoana dupa mai bine de un an de tacere, e ceva!
Sunt si poate suntem prea slabi pentru a merge mai departe, ne inchidem in fata unui calculator si vorbim cu “exteriorul” din cauza lasitati de a fi oameni, si vreau sa il citez pe Octavian Paler care zicea: “Omul are iluzia ca vorbeste cu lumea intreaga la calculator. El e de fapt singur.” e atat de evident acest adevar incat orice comentariu la adresa sa e absurd.
Imi mai zicea cineva, vorbind despre messenger: “aici au toti tupeu”. Inca un lucru adevarat, suntem siguri pe noi si foarte tupeisti in mediul online, pe cand in offline mergem cu capul plecat si coada intre picioare, nu mai putem purta o discutie normala cu o persoana, amanam discutia cu fraze: “vorbim pe mess” urata treaba!
Atata de rau ne-a stricat internetul, incat daca nu avem internet pentru cateva minute si nu putem intra pe messenger sa aparem online ne apuca nervii, suntem niste TAMPITI!
Nu prezinta incredere internetul astazi, iar pentru mine nu va fi un mod prin care sa te poti increde in cineva nici maine, sunt atat de multe motive pe care le stim cu totii, sincer imi pare rau pentru ca continui sa gresesc…

Ia-ma Doamne si ma du’ unde-i lume buna si net nu, unde-i mandra mai frumoasa si barbatu’ nu-i acasa! ( vorba melodiei…)

Am multe de recuperat in domeniul numit: parfum de viata reala, am persoane cu care trebuie sa incep o altfel de relatie offline, am de invatat tainele comunicari offline, trebuie sa imi reamintesc jocurile reale, momentele in care stai impreuna cu prietenii si te simti bine, fara a amana discutiile pe internet, am nevoie de multe lucruri si nici un lucru din cele care imi sunt necesare acum nu necesita vreun ban, decat putina ambitie si curaj.

Era sa uit faptul ca arat respect tuturor oamenilor reali care nu au o conexiune la internet si care nici nu sunt interesati sa aiba, un respect deosebit pentru toti acei oameni care isi traiesc viata reala fara pic de viata virtuala, bravo lor, aceia sunt adevarati oameni, restul suntem produsul unui spatiu dezvoltat pentru proastele noastre obiceiuri si incapabilitatile noastre de a socializa.

Nu uita: Internetul iti rapeste cei mai frumosi ani ai vietii!