De unde “emo” si de ce acum?!

Iti spuneam in postul EMO?! ca o sa afli parerea mea cat de curand despre acest “curent” care, din pacate, ieri a facut inca o victima, in persoana unei fete de 12 ani care s-a sinucis si despre care se vorbeste inca de aseara pe bloguri, toti au o atitudine de cacat, se arunca vina pe curentul EMO, nimeni nu incearca sa faca ceva, multi se bucura cand se mai duce unul, dar nimeni nu spune ceva concret, nimeni nu se implica!
De pe site-ul oficial al curentului EMO, sau mai bine zis unde intalnim Comunitatea EMO din Romania, la adresa: http://www.emo-kids.ro/ observam si definitia acestui cuvant EMO:

Termenul de “emo” vine de la “emotional” care ne poate duce, eventual, cu gandul la acele persoane ceva mai sensibile, afective, si usor de impresionat.
“Emo” este, de fapt, starea pe care persoana ce se considera astfel o are datorita unor deceptii peste care nu a putut trece (in cazul unora) sau datorita simplului fapt ca “filmul a fost prea frumos pentru a se termina astfel” sau a unor versuri “ce deprima” (in cazul altora).
Cert este ca aceasta stare nu apare doar de dragul de a fi “emo” ci, dupa cum au demonstrat si unii specialisti in domeniul psihologiei, de pe urma unor traume ce au modificat modul de a gandi, de a actiona.

Am postat definitia pentru aceia care inca nu stiau ce inseamna acest cuvant si de unde vine, dar majoritatea dintre voi ati vazut cel putin odata un copil emo, si aici vreau sa mentionez un adevar pe care poate putini il stiu, fiecare dintre noi a trecut cel putin o data in viata prin starea specifica unui copil emo, iar prin acea stare se intelege in special depresia, care e asociata copiilor emo, care isi fac o pasiune din ea.
In ziua de azi am putea spune ca sunt mult mai multe curenturi, pe langa cel EMO, si mult mai daunatoare decat acesta, copii emo nu sunt violenti ba din contra sunt oameni mai pasnici, mai retrasi, pe langa(ca sa dau un exemplu aleatoriu) cocalari si cretini aia pe care ii vezi in discoteci si care beau ca sa se afle in treaba altuia apoi isi sparg sticlele in cap, doar asa de distractie, eu mai degraba de acei oameni m-as feri, si din pacate sunt multi, cred ca mult mai multi decat copii emo!

Stari depresive, pai sa vedem; treci printr-o pasa proasta si iti iesi mai greu din ea, in plus incerci tu singur sa gasesti intrebari si cel mai urat lucru e ca intrebarile se aduna si raspunsurile intarzie sa apara, in plus, faptele nedrepte ale unora si altora iti vine sa le dai dracu pe toate si sa vezi cat de cacat sunt toate, cauti un sens in viata si adesea nu il gasesti, nu am vazut niciodata un copil care bate mingea pe strada, unul dintr’aceia carora nu le placea scoala sa devina emo, sti de ce?! Pentru ca astfel de copi nu isi pun intrebari, nu cauta raspunsuri, daca nu li se sparge mingea e totul ok, cand s-a spart se vor gandi cum sa isi cumpere alta, sau de la ce copil mai mic sa o fure, pentru ei aceste intrebari sunt cele mai grele si nu altele.

Eu sunt EMO?!

Sunt eu EMO?! Raspunsul meu ar fi unul: DA! A, si nu sunt un copil care adopta un anumit stil vestimentar, sunt un copil cu o infatisare exterioara normala, nu mi-am luat niciodata sireturi diferite si nici nu mi-am lasat parul lung, ba din contra e chiar scurt, foarte scurt si il port asa de vreo cativa ani incoace, nici piercing nu am, desi ma gandesc ca nu mi-ar sta rau, dar totusi daca e sa ma analizez, sunt EMO pentru ca am anumite stari care astazi sunt atribuite copiilor emo, si asta se intampla zilnic, pentru ca nu sunt genul de om care sa rada din orice nimic, sau sa joace teatru, sa spuna ca nu ii pasa, de atatea ori am incercat sa “ma distrez” la fel ca alti si sa uit de toate, dar nu am putut, mereu am avut un picior pe frana. Cum sunt acum, sunt trist, dar cred ca ieri am fost mai trist decat sunt acum la scrierea acestui post, nu am prea multe motive sa fiu vesel, vreau sa ajung sa ating anumite lucruri in viata si multe le vad zdrobite pentru ca vad prea bine cum merg lucrurile. Inca cred in dragoste, iar daca un copil e numit EMO pentru ca crede in acest lucru si ii place sa se lege de anumite stari emotionale si sa persiste asupra lor, atunci ceilalti sunt de cacat(parere personala). A se intelege ca eu nu vorbesc despre copi EMO care se drogheaza eu nu am asemenea oameni in preajma, eu vorbesc despre EMO ca stare, pentru ca la nivel exterior de vestimentatie, eu unul clar nu ma incadrez. Sinuciderea, asta e cea mai mare problema a oamenilor care isi pun probleme existentiale, daca esti de mult timp prin preajma sti prea bine ca am tot amanat postul in care sa imi expun parerea despre renuntarea la viata, dar nu vreau ca sinuciderea sa fie considerata o atitudine specifica unui copil emo, desi cand persisiti intr-o depresie nu e exclus sa ai ganduri sinucigase, dar lipsa de informare e principala problema din cauza careia se ajunge la sinucidere!

Cine e de vina?

Societatea e principala vinovata si bineinteles si parinti, nu mai exista famili unite, in general copii cresc cu bunici, desi in majoritatea cazurilor, copii cresc singuri, parinti lucreaza zi/lumina, sau sunt plecati in strainatate la munca, copii raman singuri acasa in perioade dificile precum adolescenta, care pentru mine e cea mai grea perioada din viata unui om, pentru ca acum, mai mult ca niciodata te formezi ca om si iti faci planurile de viitor creandu-ti un drum in viata, iar daca in acest moment tot mai multi copi sunt abandonati(fara a vorbi la modul figurat)
Daca e sa arunci vina intr-o anumita parte, as arunca catre scoala, acolo ar trebui sa fie dezbatuta aceasta tema si nu la modul agresiv, pentru ca forta nu rezolva nimic, dimpotriva, dupa cum se stie atitudinea emo e una de protest, cred ca daca ar fi dezbatuta cum se cuvine acest curent care este de actualitate, am convietui cu bine alaturi de copi emo, fara sa existe sinucideri, sau alte manifestari prin care asemnea persoane sa isi provoace singure rau!
Exista multi printre noi care avem probleme cu exprimarea, avem probleme in momentul in care ni se cere sa ne adaptam anumitor situati, avem probleme de comunicare si multe dintre acestea le-a adus si internetul, despre care am mai vorbit si in alte aricole, ne cream personalitati false, ascunsi dupa niste nick name-uri, iar la momentul confruntari fata in fata ne pierdem personalitatea si o luam la fuga.
Imi amintesc ca Octavian Paler era cel care spunea ca “speranta a devenit un drog la romani”, si tot el era cel care spunea ca nu mai crede in nimic cu exceptia dragostei si a mizantropismului.
De altfel nu mai imi amintesc unde am citit ca Bacovia ar fi fost clar un EMO daca ar fi trait in zilele noastre.

Implicati-va!

As vrea sa incercam sa facem ceva inainte de a arunca jigniri in stanga si in dreapta as vrea sa aud ca lumea se implica si nu doar asista la circul acesta pe care il creaza curentul EMO in jurul sau, si da, din pacate ca la orice alt curent exista persoane negative, care pun intr-o lumina proasta acest stil de viata, si principala vina o au institutile de invatamant, pentru ca acolo se formeaza un copil si din pacate in zilele noastre aceste instituti sunt prea ocupate incat nu isi mai permit sa tina o legatura stransa cu elevi!
Fiecare e EMO intr-un fel sau altul, si mai mult decat atat oricine a fost cel putin odata in viata sa intr-o stare specifica unui copil EMO.
Cunosc persoane care pot fi considerate emo, si sunt un exemplu de cumintenie, sunt persoane eminente pe bancile scoli, dar exista la orice usa problema, fiecare isi are familia sa, iar atitudinea emo, fuga dupa simboluri, dupa emoti e o stare adesea permanenta!

Nu mai sta deoparte, adu soarele si pe strada lor.

Hai sa ne revenim si sa ne traim viata asta scurta!

Terminati cu prostiile EMO, peste tot e la fel, si a fost si mai rau, cu siguranta nu esti nicodata ultimul om pentru ca mereu in lumea asta larga e unul mult mai necajit decat tine care vrea sa traiasca cu orice pret!

Soarele e pe fiecare strada, doar ca poate porti o nenorocita de “umbrela” si nu vezi cum straluceste.