Acum aproximativ o ora am intrat pe usa apartamentului, am ajuns intr-un final acasa, dupa o absenta care s-a facut simtita atat in camera mea, cat si in pionezele acestui blog, dar acum gata; sunt acasa. Pun punct pentru moment “plimbarilor” de lunga durata, nu iti spun inca unde am fost plecat, te mai tin putin in suspans, oricum acum tot ceea ce imi doresc e un dus cald si somn mult, ca a fost o noapte lunga petrecuta pe drum, in zilele ce vor urma vei afla mai multe detali, cu siguranta .
Nu am apucat sa va urez acel sincer La multi ani! pentru noul an ce a venit, dar imi pastrez gandurile pentru un alt post, am mai multe de zis, in plus maine incepe scoala, deja; a fost cam scurta vacanta, timpul a fugit prea repede de mine, oricat am insistat eu sa mai ramana nu a ramas.
Multumesc tuturor celor care mi-au trimis urari prin mail sau prin mesaje, dar in special Oanei pentru grija afisata si pentru urarea trimisa, o sa incerc sa recuperez incet absenta vietii din blog … acum am nevoie de o portie buna de somn…
LE: observ ca zilele astea am cam mult de lucru, se pare ca trebuie sa realizez un update la WordPress, ce groaza ma apuca numai cand ma gandesc.

Am inceput sa nu fiu singur, si ma gandesc, ca nicodata sa nu pierd ce am acum: un loc de odihna, doi parinti, o sora si o fiinta draga(la tine ma gandesc acum).
Ce conteaza lumea toata, daca nu ii ai pe ai tai?; ce conteaza doar palate daca nu treci si la fapte? peretii astia stiu atatea, si doar ei imi stiu secretul, caci ochi le-a dat ca sa ma vada si urechi sa aiba de auzit, si de vreodata nu voi mai fi, nu ma uitati in doua zile!
Ai observat ca nu observam cat de repede trece timpul? iar daca camera mea ar fi avut doar trei pereti, tavanul cel ce ma pandeste, s-ar prabusi peste aceasta creatura ce sta atatea ore in sir, in mijlocul camerei mele in care eu ascund a mele taine.
Si totusi este ger afara, dar nu mai sunt ca altadata…
A voastre sentimente ingheata, dar eu dau piept cu tot tampitu’ care imi iese in fata, eu nu am pareri sau doar idei, am sentimente intiparite pe coala de hartie, si cateva dorinte aprinse ce nu vor fi stinse.
Sa imi pierd anii in zadar nu mi-ar pasa, atata timp cat ii voi pierde in asteptarea ta, rabdarea am caci barba imi creste, lacrimi pe mai tarziu, acum visez si sper deodata, iar lacrimile sunt cand nu voi mai fi in viata, ca moarte si bezna iar va fi, fara zambetele vii, care le gasesc la tine, cand ma uit exact prin tine, si nu am ochi pentru ceilalti, gasesc la tine cei mai bun, mai sfant si mai curat, iar altii pot sa zica tot ce vor, eu stiu ce vad, ce simt, iar tu esti cea care traieste in gandul pur ce il am acum.
Traiesc viata exact cum vine si o sa rad din orice gluma, dar sti ca fericirea mea sta doar in prezenta ta, iar de tampitii poarta diamante si nu sunt vrednici sa le aibe, macar sa lase diamantul jos, ca il ridic eu din noroi, pe piedestal inalt il urc si ma sacrific pentru el.

… sa fie iar ca altadata, acum cand vine mai tarziu, iar doua inimi prea curate si doua soapte in miez de noapte sa sada iar la vorbe lungi, in camere necunoscute, pe pamantul pitoresc …

Inchei, dar nu ca altadata, acum e cald la mine si e bine, vidul din geam nu e absent, dar sentimentul e prezent, s-a intors si mama acasa, am luat iar duhul in casa, i-am dat haina de sarbatoare si o lumanare in mana, iar tie, draga domnita doar cuvinte nestemate, sentimente neuitate, vis fantastic in noaptea zilei care vine si care ma aduce iar la tine, de ramai, ramai cu mine, promit ca ne va fi mai bine.