Ei cu ale lor, eu cu ale mele…

Degeaba stii tu adevarul, cateodata nu poti sa il scoti la suprafata, nu ti se dau dovezi, stii doar tu, iar cand esti singur in “lupta” dintre adevar si minciuna, ajungi la un moment dat sa te indoiesti pana si tu de ceea ce crezi ca e adevarat si sa accepti minciuna, pentru ca adevarul in anumite cazuri nu ai cum sa il dovedesti…
In ultimele luni, am mai invatat un lucru foarte important(sper sa-l fi invatat, nu vreau sa se mai repete!), acela ca nu e indeajuns necesar sa te bagi in viata unora, doar ca sa le deschizi ochi pentru ca anumite persoane traiesc mai bine cu ochi inchisi, adica fara sa vada ca sunt inselate, fara sa vada adevaratele persoane de langa ele.
Nu stiu de ce, dar nu mai merita sa fi tu cel care deschide ochii altcuiva! pentru ca s-ar putea sa ajungi nu numai sa strici niste relatii intre oameni, dar si sa fi dat dracu de toti, chiar daca tu ai vrut doar sa existe sinceritate, uita ca e rau sa fi a treia roata de la caruta(si niciodata nu a fost bine sa fi!), e rau de tot sa te bagi unde nu iti fierbe oala, doar ca stii tu unele lucruri.
Sunt nelamurit, si nu stiu cine ma va putea lamuri, pentru ca deodata am observat ca nu stiu prietenul cui e prietenul pe care il credeam unul din cei mai buni prieteni ai mei, oare e bine sa mintim pentru un prieten?! de ce? cred ca ne-am ales gresit prieteni atunci, eu unul vreau sa vorbesc pe fata; am gresit o sa platesc pentru greseala, ne rugam de unul si altul sa minta cu noi? devenim patetici, jalnici…

Dar inca odata aduc aminte ca e mai bine sa ramai in banca ta si sa ii lasi sa se insele, sa se minta unul pe celalalt, decat sa te bagi aiurea si sa ajungi urat de totii, lasa-i sa traiasca in minciuna; cateodata e mai bine ca ei insisi sa isi deschida ochii!

Distanta e prea mica si cad adesea in plasa…

Care e diferenta intre a visa sa ajungi unde vrei si a ajunge din pura intamplare?! asta e intrebarea; in zilele noastre distanta dintre bine si rau e atat de infima incat pur si simplu in credinta ca faci un bine ajungi sa creezi atata rau care nu il poti da la o parte nici cu un sac de binefaceri;
Ce alegi?! sa minti, ocolind adevarul de frica sa nu ranesti, sau sa spui adevarul cu riscul de a spulbera un vis?! iti spun dupa micile mele experiente neplacute ca cel mai bine ar fi sa aduci omul cu picioarele pe pamant inainte de a se inalta mai sus de nori, pentru ca daca il aduci la timp, caderea e mai putin dureroasa, spulbera visul din scutec, decat sa il spulberi cand a ajuns sa zaca in boxeri…
Cum e cu sentimentul reciproc?! mi se pare, sau e cert ca nu exista?! te legi de mana cu cel ce ofera mai mult, unde ramane bunavointa?! fac un sacrificiu, ajut o persoana fara sa ma astept sa mi se intoarca gestul inapoi, fiindca poate l-as refuza, insa o simpla intrebare face de multe ori, mai mult decat 1000 de cuvinte; am ajuns atat de nesimtiti incat e prea mare povara sa ne oferim ajutorul, fiindca riscul ca respectiva persoana sa accepte sa o ajutam e la fel de mare, iar noi nu vrem sa ajutam, ci doar sa fim ajutati…
Cine sa ne deschida ochii daca nu ceilalti in momentul in care ajungem intr-un stadiu in care nu ne mai vedem pe noi insine si credem ca suntem deasupra celorlalti si doar noi meritam unele lucruri, cele mai bune lucruri si aceste binefaceri pe care le primim de la ceilalti sunt absolut firesti, iar noi nu vom ramane datori;
In momentul in care vom invata sa spunem DA, trebuia sa invatam sa spunem NU…
Unde gresim?! astazi, poti sa mergi in orice tara civilizata, pur si simplu mergi pe strada, intalnesti un automat, in care introduci 4 Euro si el iti arunca afara pachetul de tigari, pur si simplu, e atat de simplu incat aparatul ala iti da exact ce ii ceri, nu asteapta nici un multumesc, pentru ca tu i-ai platit serviciul, ai platit ceea ce ti-ai dorit, iar functia lui e sa iti indeplineasca cererea; am dat doar un exemplu aleatoriu(nu sunt un fumator!); dar cum se aplica acest mecanism in viata de zi cu zi?! in viata de zi cu zi platim cu sentimente, fie ele de afectiune, stima, respect, iar in cazurile mai putin favorabile ura si dispret…

Rabdare, rabdare dar pana cand?!
Nu mai avem cum sa schimbam o lume intreaga, nu mai credem ca putem trai intr-o lume mai buna, nu mai incercam sa schimbam ceva de fricul schimbarilor, dar totusi rabdarea de ar fi mare, tot nu am rezolva nimic, pentru ca viata e prea scurta…

A trecut atata timp si inca nu stii cine sunt?!
- sunt cel mai urat om de pe pamant;
- sunt cel ce se transforma in varcolac cand rasare luna;
- sunt cosmarul ce nu te lasa sa adormi;
- sunt acela care mereu iti da fiori;
- sunt tot ce iti poti inchipui mai rau;
- sunt cel ce iti sare in spate si te apasa tot mai jos;
- sunt sentimentul murdarit care zace la gunoi;
- sunt visul absent ca vom muri eroi;
- sunt cel mai mare nesimtit de pe pamant;
- sunt piatra care nu vrea sa se sparga;
- sunt umbra artistilor gramada;
- sunt dracul gol ce a fugit afara;
- sunt tot ce ar putea fi mai rau;
- sunt violator, pentru ca am dezvirginat aroma sticlei de vodca;
- sunt cel mai mare hot, am furat sentimente gramada;
- sunt groparul care singur isi sapa groapa;
- sunt acela care nu citeste, dar graieste;
- sunt mutul vietii, inadaptatul sortii, singurul care nu vede cata dreptate aveti;
- sunt cel ce nu intelege si doua cuvinte nu poate sa lege;
- sunt acela care doarme cu ochii deschisi, nu mai analizez decat rahatul, asa ca va rog dati-mi jos halatul, murdar sunt, nu sunt un sfant, nu am vrut sa intru in ale voastre vieti, dar cand plec nu veti simti; stati linistiti, nu imi plang de mila, nu plec prea repede asa ca nu va grabiti sa imi ascundeti sfoara, dar intr-o seara, tot ca asta de ploioasa, tot ca asta de geroasa, cand vei sta sa iti numeri anii, ce au trecut si nu mai vin, iti vei aminti probabil si de unul putin mai scund, cu barba de parea mult prea batran, iar acea seara de cosmar, sa o notezi in calendar, o sa ma intorc in alte lucruri: voi fi faianta rece din baie, vantul care te ingheata, tavanul de un alb murdar, peretele crapat si stramb, podeaua din camera cu becul ars, fantasma neagra de la lampa…
Te mai intrebi cine sunt eu?!
- sa nu intrebi lumea pe strada, fiindca nimeni nu o sa creada, te vor face toti nebun(a), iar eu voi fi trantit la pat de-o luna, intr-un salon, pe un pat de fier, unde geamuri nu exista, de usa nu mai vorbesc, unde alb e tot in jur, doar eu sunt pata ce murdareste viata voastra;
- m-am purtat ca nimeni altul, nu am scuza nici de as vrea;
- sunt fila rupta dintr-o carte pe care o arzi in miez de noapte, nu stiu ce am fost noi doi vreodata, pentru ca am fost doar eu mereu, luna e acoperita de un val de nor de gheata, flacara nu mai exista, cenusa s-a rispit printre straini…
- sunt un nimeni, nu sunt om, nici macar vreo fiinta dreapta;
- sunt stafia camerei de la parter, care odata scria scrisori unui suflet fermecat, dar stafia fiind tot beata a pierdut adresa-ndata, sa cante altii care stiu, eu am fost doar un afon, am spus atatea vorbe, care nu au fost decat o proba la microfon; in noptile ce vin de acuma, ma reincarnez in slabi nedrepti, si voi fugi de orice suflet de frica unui simplu zambet…
- sunt doar un surd, nu mai striga ca nu te aud…

Tot ce am scris mai sus, e zgariat cu un cui de fier pe un perete ascuns in mine, care plange in nestire, iar daca vreodata vei spune ca le cunosti pe toate, trimite-mi si mie raspuns-ndata:

- Ai auzit Linistea?!
- Ai vazut vreodata Vantul?!
- Ai pierdut cumva Timpul?!
- Te-ai grabit s-ajungi un Fir de apa?!
- Ai fi putut vorbi cu Ploaia?!
- Vezi pe altcineva cand admiri Oglinda?!
- Ai de gand sa sapi o groapa in Apa?!
- Te strang Peretii daca is goi?!

- Ai baut IUBIREA dintr-un pahar de gheata?!

…mai bine pentru tine de ai crede cele zise si mai bine pentru mine de n-ai striga in veci la poarta, sunt rama fotografiei absente.