Mai sti zilele in care erai mort dupa o fata, cand iti statea gandul tot la ea, cand intra in jocul tau, dar mereu punea undeva punct, e genul careia ii place sa isi demonstreze siesi ca are o putere asupra baiatului si ii place sa il joace pe degete, e ca si cum “te-ai juca cu focul si nu te-ai arde niciodata”(in termeni de specialitate!)
Nu spun ca eu as fi mai diferit, s-a intamplat si in viata mea sa intre vreo fata si sa intre navalitor de agresiv si sa ma implic afectiv mai mult decat ar fi trebuit, cand esti orb, poate sa iti dea oricine cu parul in cap ca orb ramai, as fi facut orice pentru ea, iar aici am gresit, nu ma invat inca ca la o varsta ca a mea majoritatea doar se joaca, incearca, si mai nimic, doar un joc, dar nu, eu eram ala care vroiam intotdeauna ceva serios, genul care punea la socoata si o simpla privire, o atingere inseamna atat de mult, dar astazi in zilele noastre toate aceastea nu mai inseamna nimic, toti se imbratiseaza, se tin de mana, se saruta, e pura filozofie, nimeni si nimic nu mai conteaza, iar eu inca par omul demodat care ma astept la ceva mai mult, la dracu de nu m-as schimba…

Te-as saruta asa cum nimeni nu a facut-o vreodata, te-as prinde de mana si as alerga cu tine, desculti amandoi, iar sufletele cu limba scoasa ar alerga in urma noastra, te-as inalta pe umeri mei si te-as ajuta sa culegi cirese, ne-am transorma intr-un potir pe malul marii si am sta imbratisati pana cand ne-ar gasi soarele si ne-ar dezveli…

Dar ma intreb: ce ma retine? chiar si sa fiu cel mai urat om de pe pamant, tot mi-as gasi urata mea, dar si asa nimeni nu face un pas catre mine, nimeni nu-mi mai da vreo speranta, toate raman la distanta;
Ce simplu sunt, vreau atat de putine lucruri, vreau sa te sarut si sa iti simt corpul ca sa iti aud bataile inimi…

E tarziu, numa ce am dat buzna in camera, ar trebui sa dorm, dar nu am somn, nu ar trebui sa mai scriu pentru ca am spus ca i-au o pauza, dar blogul imi ramane coltul meu privat in care sa imi vars visele si gandurile pe care le mai am, incerc de ceva vreme sa ma inteleg pe mine, de ce nu sunt la fel ca ceilalti, sa ajung un inconstient, sa nu mai gandesc fiecare nimic, sa nu mai incerc sa inteleg fiecare gest si fiecare privire aruncata razlet, acum ma intreb oare EA ce simte?!
Cum am ajuns sa fiu pentru ea, sunt bun doar ca un prieten, sau pot fi sufletul peren de care are ea nevoie?! Am atatea defecte, nu sunt deloc genul de baiat popular, nu umblu in gastile ce sunt atat de bine vazute, sunt atat de linistit si cateodata poate cad in extreme, sunt poate prea retras, dar tind sa cred ca o cunosc cat de cat, si asta doar din conversatiile care nu se mai terminau, am impresia ca stie ce vrea de la viata, ceea ce stiu si eu, vreau doar un suflet langa mine in mocirla aceasta de false impresi, as vrea sa stie ca nu ii cer mai mult decat iubire, oare nu poti sa juri pentru dragoste?!
Dar daca au tocmai prietenele sale o influenta negativa asupra ei, daca cumva se prinde si ea de placerile trecatoare si uita ce conteaza cu adevarat, simt ca am incredere sa ii dau totul, dar nu stiu daca e dispusa sa il accepte, daca e la fel ca celelalte si am doar false impresi, atunci ce o sa ma fac?
Cum o sa pot sa ma intalnesc cu ea ca sa-i vorbesc cu inima?! Oare ce isi doreste cu adevarat?! Ar trebui sa fiu unul dintre multele persoane care arata bine si au un corp atletic, sa fiu un baiat cool si dorit de toate fetele incat ea sa se simta o invingatoare doar pentru ca eu o doresc atat de mult?
De ce trebuie sa fiu asa cum sunt?! Daca as fi omul de la coltul strazi, plin de vicii mirosind a alcool, dar cu inima larga si dornic sa o imbratiseze, s-ar mai uita la mine?! Daca voi ramane mereu in cubul meu de carton ma va privi mereu ca un inadaptat?!
Cum sa aflu daca raspunsul ei e DA sau NU?! Probabil si acum daca citeste acest articol nu ii va trece prin gand ca i se adreseaza, iar daca va intreba eu, sunt la fel de slab incat voi nega ca are vreo legatura, diferenta izbitoare e din pricina faptului ca ea e dorita atat de mult si isi poate alege norocul, iar eu astept ca la loterie sa aflu ce isi doreste …
De ce oameni nu pot sa spuna sincer ce isi doresc, sau de ce dracu nu am si eu puterea sa adresez o intrebare? Cu siguranta as ajunge doar un penibil, presimt raspunsul inca de pe acum: “Alin, tu esti prea linistit pentru mine, esti baiat bun, dar nu cred ca putem fi mai mult decat prieteni!” sau poate ca astfel de lucruri nu se intreaba, dar oare peste o vreme cand voi fi relativ mai aproape de ea se va schimba ceva?! Posibil sa isi traiasca mereu propria drama si sa se reintoarca la vechea relatie pe care si acum o are in gand…
De ce m-am atasat atat de mult de ea?! Se pune intrebarea: Oare nu e la fel cu toti ceilalti?! Eu ca un om simplu ma simt special ca intretinem discuti atat de dese, e printre putinele persoane care au tinut legatura cu mine orice a fost, si totusi e singura de care m-am atasat intr-un mod obsesiv!
Pe strand nu voi fi la vara, nu de alta, dar inca nu am ajuns sa invat sa plutesc, in club probabil ca nu voi ajunge prea des, nu sunt genul de om care se distreaza, mereu ma uit la ce fac alti, si cel mai greu in ultima vreme mi se pare: lupta in care trebuie sa te feresti de lovitura prostului!
Ea doarme acum si ma intreb: Oare ce viseaza?! M-am pierdut printre vise incat mie greu sa revin cu picioarele pe pamant, cateodata am impresia ca am visat prea mult pentru o singura viata de om si m-am distrus definitiv…
Maine, de fapt se spune azi, voi vorbi iarasi cu ea, dar mereu voi fi un prieten, sau vrea sa imi fure sufletul?!

Daca as fi vis, nu as mai fi trist, probabil m-as pierde prin mintea sa intr-o noapte ca asta si m-as stinge la fel ca o flacara in desertul pustiului ce zace in inimi!

E desenat de o veche cunostiinta de a mea. E publicat fara consimtamatul ei, dar stiu ca in acea zi am vorbit cu ea prin simboluri.